Inger

Mi-a fost de-ajuns sa-ti simt o data
suflarea dulce de inger nebun .
Mi-a fost de-ajuns sa-ti vad o data
ochii amorezati de visator hoinar .
Zambeai precum Soarele -
cerului ...si te uitai la mine cu masura.
Sufletul mi-era plin de amaraciune dulce ,
Iar inima-mi plangea de dor infantil .
Trupul rigid mi se topea cand iti adulmeca
urma fara ratiune .
O , fantasma desfranata !
Gandul meu se alina in bratele
tacerii tale si-l durea....
Ma ignorai capricios si
rasu-mi devenise palid .
Aveam sentimente satanice pentru
ispitele ce dansau cu tine mereu...
Insa subit vantul toamnei m-a aruncat intr-un vis bizar si
in cateva clipe mi-a sters tot ce ma putea
face sa te iubesc indurerat .
Moartea plecase de la mine si
ma lasase cu inima dezechilibrata .
Nu stiam ce se intmplase si ce
avea sa urmeze . Curand
poarta nebuneasca mi-a fost sparta
si , ciudat , mi-am amintit de tine , iluzie copilareasca !
Acum , mi-e usor sa te simt in cele mai senzuale vise .

Adio!

Simt cum luna imi crapa inima
cu bratele sale stancoase...
Imi strapunge sufletul gol.
Simt cum razele Soarelui apun
odata cu trupul meu nebun .
Ating pamantul c-un fir de par rebel
si ratacit . Simt ca cedez usor
si ca ma daruiesc intunericului .
As fi vrut sa mai am sentimente
care sa planga in adancu-mi de dor prostesc ...
Mi-as mai fi dorit sa nu-l fi iubit ca o idioata
si sa nu-i fi daruit cerul .... sa nu-i fi pictat muntii ucigasi .
Inot in atmosfera grea si n-ajung nicaieri ...
Dansez in sangele venelor mele ,
iar cu suspinul ploii scriu ....
"Sfarsit" !