Melancolie de iarna

Privesc pe geam natura amortita , 
Toamna lasa lacrimi in urma ei ,
Poate ca nu se mai simte iubita , 
Iar eu nu ma mai imbat cu parfumul florilor de tei .


Spun mereu ca ce a fost nu va mai fi ,
Spun mereu ca visul meu se va implini intr-o zi ,
Dar ma doare ca tu nu ma vei mai iubi 
Si eu , de dor ,  voi muri.


Cerul este asa vindicativ!
Eu privesc profundul cenusiu
Sa ma supar? N-am motiv!
Si cu toate astea....Nimic nu mai e viu!


Uimirea imi umple sufletul avida
Parca ma strapunge o sageata 
Iarna a devenit haina 
Uite! Corpul mi-l ingheata !


Ma retrag speriata in fotoliul calduros 
Si incep sa scriu inspirata
De vise . Totul pare asa frumos!
Iar tu , nu ma uiti niciodata .