Poezia fara gand ,
De mana m-ar apuca ,
La pat statea zacand ,
Caci nimeni n-o iubea .
De mii si mii de ori ,
Am incercat s-aud
Dar glasul cel din nori
M-a facut sa plang.
Patrund intr-o lume bizara
Nu stiu ce se intampla cu mine .
Si strig ca vreau din nou sa fie vara ,
Sa alerg pe ape , cu tine .
As vrea sa dau timpul inapoi .
Dar din pacate , nu se poate .
As vrea sa fiu copil , ca voi .
Dar am ajuns la maturitate .
Nu-mi imaginez durerea provocata
De ce-o lasati ?
Poezia a ramas in urma , suparata .
Cu ea nu trebuie sa va jucati .
Ea insasi e o joaca
Pe care s-o pastrati
Si in a voastra soarta
A va juca puteati ?
Nu fiti tirani , barbari
Ci luati-o cu voi departe
Si-ai viselor portari
Sa va dea o parte
De copilarie .
Sa va dea o parte ,
Una de iubire .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu