Inger

Mi-a fost de-ajuns sa-ti simt o data
suflarea dulce de inger nebun .
Mi-a fost de-ajuns sa-ti vad o data
ochii amorezati de visator hoinar .
Zambeai precum Soarele -
cerului ...si te uitai la mine cu masura.
Sufletul mi-era plin de amaraciune dulce ,
Iar inima-mi plangea de dor infantil .
Trupul rigid mi se topea cand iti adulmeca
urma fara ratiune .
O , fantasma desfranata !
Gandul meu se alina in bratele
tacerii tale si-l durea....
Ma ignorai capricios si
rasu-mi devenise palid .
Aveam sentimente satanice pentru
ispitele ce dansau cu tine mereu...
Insa subit vantul toamnei m-a aruncat intr-un vis bizar si
in cateva clipe mi-a sters tot ce ma putea
face sa te iubesc indurerat .
Moartea plecase de la mine si
ma lasase cu inima dezechilibrata .
Nu stiam ce se intmplase si ce
avea sa urmeze . Curand
poarta nebuneasca mi-a fost sparta
si , ciudat , mi-am amintit de tine , iluzie copilareasca !
Acum , mi-e usor sa te simt in cele mai senzuale vise .

Adio!

Simt cum luna imi crapa inima
cu bratele sale stancoase...
Imi strapunge sufletul gol.
Simt cum razele Soarelui apun
odata cu trupul meu nebun .
Ating pamantul c-un fir de par rebel
si ratacit . Simt ca cedez usor
si ca ma daruiesc intunericului .
As fi vrut sa mai am sentimente
care sa planga in adancu-mi de dor prostesc ...
Mi-as mai fi dorit sa nu-l fi iubit ca o idioata
si sa nu-i fi daruit cerul .... sa nu-i fi pictat muntii ucigasi .
Inot in atmosfera grea si n-ajung nicaieri ...
Dansez in sangele venelor mele ,
iar cu suspinul ploii scriu ....
"Sfarsit" !

De mult mi-am dorit sa-ti pot atinge pielea cu buzele aspre , pierdute de timp . De mult mi-am dorit sa te simt langa mine , ca pe un inger din vise . De mult mi-am dorit sa-mi dau seama de perfectiunea ta pe care... nu cred ca o voi descoperi . Si de foarte mult timp mi-am dorit sa pot alege intre mine si tine . Cu sufletul pierd , cu trupul razbesc . Cu inima plang , cu saruturi rad . Imi doresc inca din copilarie , ca in miez de noapte , unicorni fara riduri sa zboare sub bolta trista , uitata . As vrea sa pot macar o clipa sa imbratisez pleoape si sa zambesc ironizand naturi . Probabil ca odinioara aveam sentimente stranii , insa acum sufletul mi-e plin de sadism . Omor clipe si nasc lumi , vieti , cuvinte , trairi , aduc nervi , nenorociri , moarte . Retrage-ti suflarea daca nu ma-ntelegi . Este foarte bine ca pot sa uit de tine , om jalnic cu vibratii profunde si amoroase , ce n-a stiut sa-mi atace trupul insetat de sange si durere , de placere si dorinte ascunse . Am fost constransa de ideea despartirii , dar norii mi-au soptit in fiecare seara ca pot sa domin lumea si sa iti servesc cuvinte fara sens , iar acum sunt in sfarsit stapana pe propriile aripi .

P.S.: Am aberat . 

Vesnic

Iti simt prezenta jalnica . Insa
sunt sigura ca in gandul tau ,
Eu sunt de mult timp plecata .
Clipe infractoare ruleaza in mintea
mea. Si fara suflare plang .
Mai vii tu oare , zburator ironic ?
M-ai parasit cu filozofie . Eu ...
Nici nu mi-am dat seama . De-abia
acum te vad razand de nestiinta mea .
Si cu greutate rasfoiesc greseli . Am facut
atatea ! Caci de tine a ma indragosti
nu trebuia . Deja nu mai e durere
infantila . M-am inaltat destul ,
Incat sa privesc realitatea .
Si-ti mai pot spune "iubire"?Oare...
al meu mai esti ? Sau poate...
Ai devenit dragul altcuiva .
Mai esti al meu razboinic , ce
lasi inima sangeranda ? Mai esti macar
in vise cu mine ?Mai vrei ?
A te lasa sa iesi din penitenciarul sufletului , nu vreau.
Si ai putea nopti intregi sa ma rogi , caci
prea multe ai creat . Prea franta-mi e inima si
prea rupt mi-e sufletul . M-ai sfasiat fara mila .
La popriu si la figurat .
Te rog sa-mi juri ca a ta inamica
voi fi!
                     File prinse din durere . Catre al meu razboinic zburator . Ne vom lupta vesnic...!

Doar atat !

Simt iarna in mine ,
Simt iarna in tine ,
Simt iarna in noi .
Vreau doar sa-ti amintesti de vara trecuta
Cand nimeni nu te putea lua de langa mine ,
Cand grija ta deja ma enerva ,
Cand voiai sa traiesti alaturi de mine mereu .
Si mai vreau doar sa ma ierti
Ca te-am dat la o parte ca pe o frunza moarta
Si mai vreau doar sa simti al meu regret
Si mai vreau doar sa vii inapoi .
Sunt numai un copil in infinita rautate
Ce nu stie sa culeaga iubirea
Si arunca totul ca pe un lucru degradat de timp .
Si scriu pe foaie cu durere
Cuvinte simple , dar puternice .
Ca te-am folosit recunosc si....
Sincer regrutu-i prea mare pentru fiinta mea .
Eu sunt doar o mana a naturii .
Sunt doar o mana a rautatii .
Sunt doar o mana a ipocriziei .
Eu nu am puteri supranaturale
Sau altceva pe-aproape .
Eu sunt paralela cu toate acestea .
Sa te readuc , deci...
Nu pot . Insa...
Tu poti veni .
Tu ma poti ierta ,
Tu ma poti saruta in inima rece a iernii , iar eu...
Sa simt ca ma dezghet usor , lent ...
...Placut . Sa simt ca ma dezgheata sufletul tau cald.
Dar ma nelinisteste ceva...
Ti-a incalzit altcineva sufletul ?
Vii neschimbat ?
Ma mai iubesti ?
Mai vrei s-o luam de la inceput ?
Iubitule , eu te astept .
Sufletul te cheama .
Cu inima suferinda , tremuranda , nelinistita ...
Te anunt ca eu ...
Fara nicio indoiala ..
Te iubesc ! si..
Doar atat !

Imi amintesc ce frumos era :
Adia vantul , simteam briza .
Nisipul era oprit de pleoape ,
Apa imi mangaia pielea ciocolatie ,
Soarele imi incalzea chipul rece .
Zambetul isi facea loc printre obrajii colorati
Si se largea , devenea din ce in ce mai mare ...
Imi amintesc ca atunci te vedeam pe tine
Si te apropiai cu pasi largi , de urias .
Iti simteam inima inflacarata ,
Ce nu se putea abtine de emotii .
Erai foarte aproape de mine , mai aveai putin .
Apoi ai ajuns si ne-am sarutat ...
Precum in basmele pe care le citea mama
Cand eram mica ,
Iar ochii mei vedeau doar veselie de primavara .
A fost un moment de neuitat ,
O clipa a carei vibratie mi-a ramas ,
Care a durat ceva timp .
Mi-am mangaiat trupul ,
Cu palma ta delicata .
Simteam respiratia ta tremuranda pe piept .
Simteam miscarile tale grijulii ce imi conturau corpul imperfect .
Si parca imi crescusera aripi , iar atunci sarutul s-a terminat .
Am putut deschide ochii si...
Am vazut lumea , asa cum e ea .
Ochii mei , precum niste margele te-au cautat pe toata plaja .
Dar nu erai...
Unde disparusei , inger inconsecvent?
Si mangai sufletul , si mangai ranile .
Iar privesc poza , si simt remuscarile...
Adio , pentru a suta oara ...!

             Pentru ca ma vei cauta , dar nu ma vei gasi . Voi pleca , imi voi trai visul perfect . Iti voi scrie doar o scrisoare de ramas-bun . Adio , adio , adio...!

Nonsens

Am ajuns in mijlocul infinitului
Si-mi flutura rochia alba ca cenusa .
Rad alaturi de porumbei  ,
Porumbeii veseli precum durerea .
Am zburat spre infinitul unui continent .
Si m-am prabusit la capul Pamantului .
Am inotat alaturi de veverite
Si-am plans cu zambete .
Am alergat pe mari
Si ma simteam libera precum in penitenciar .
Am cantat precum un mut .
Si-am privit precum orbul spre orizont .
Am auzit un tipat scos de flori
Apoi , am plecat spre uitare .
Si-am mers , m-am impiedicat si m-am ridicat .
Dar in final , am ajuns la locul de unde plecasem :
La sfarsitul nemarginirii .

Am rupt

Am rupt din cer si a plouat .
Am rupt pamanul si-a secat .
Am rupt din suflet , ai plecat .
Am rupt din minte si-am uitat .
Am rupt din inima si-ai luat .
Am rupt din tine si-am lasat .
Am rupt din cantec , am ascultat .
Am rupt din ger si-am inghetat .
Am rupt din lac si s-a varsat .
Am rupt speranta , m-a calcat .
Am rupt din dorul pentru tine ,
Am rupt din sufletul din mine ,
Am rupt din toata iubirea noastra
Si-am ramas in campia vasta
A pustiului . Am rupt din el si s-a umplut .
Am rupt din vis si am cazut .

Lumea de sub stele

Apa albastra a cerului se intuneca din ce in ce mai mult . Ma uit cu chipul tremurand spre cer . O lume ciudata pare sa prinda fiinta sub stele . Mi-e teama , incerc sa fug , dar sticlirea scanteilor din stele ma tine acolo , ma uimeste . Nu stiu de ce , cand lumina pleaca din oras , ma cuprinde un dor tainic . Un dor nebun de iubire , de tot ce mi-a fost drag , dar a disparut . Eu inca mai sunt in lumea povestilor frumoase , cand totul se intampla cum vreau eu , unde nu exista suparare , ci doar nostalgie . Adica tristete dulce ...O nostalgie ce-mi alina sufletul cu mangaieri usoare , cu brize fiebinti . Iubesc imprejurul , pentru ca ma face fericita , imi da speranta . Iubesc lumea pentru ca asta este misiunea mea aici . Si niciodata nu-mi voi rasturna parerea , nu voi crede altceva . Pentru ca toate clipele cad pe inima si raman acolo , precum ploaia in pamantul uscat . Poate ca ideile mele sunt unice , ca nimeni nu mai gandeste ca mine , ca nimanui nu-i pasa . Dar mie da ! Si voi iubi totul la nesfarsit ...

O , luna !

   Privesc pe fereastra fara orizont . Ma bufneste rasul . Ieri , din cer , cadea faina pura , azi ...ploua ! Schimbari sufletesti , naturale , imi iau pofta de ...viata . Azi rad , maine plang . Nu mai sunt firea dinainte . Acum m-am transformat complet , din rau in mai rau ...Ieri eram energica , zburdarlnica , infanila . Azi sunt inchisa , trista , plang o data cu cerul si...rad o data cu el : adica niciodata . Ma intreb cat va dura toata aceasta deviere , toata aceasta suferinta . Cat va dura acest pacat innebunesc , care te cauta pretutindeni si iti fura inima , corpul , sufletul ? Te ia in ghiarele lui , te tine strans , te zgarie si tu nu poti scapa , oricat ai vrea ...Uneori preferi durerea , stai de bunavoie . Mai scapam ?  Noi uitam ca Cineva are grija de tot si ne facem griji , ne satisfacem poftele trupesti , luam ispitele de mana , dansam cu ele , plangem cu ele... Uitam de tot . Absolut de tot !
   Ma uimesc zilele de azi , trecerea ireversibila a timpului , rautatile cerului , ale pamantului , ale omului . Si din nou imi pun o intrebare fara raspuns , caut sa inteleg daca se vor termina candva . Si mereu parca aud soapte , voci interioare ce imi destrama corpul , ma sfasie absolut ! Iar ele imi iau speranta , eu crezand ca maine va fi la fel . Sau poate... mai rau . Accentuat este faptul ca asa se si intampla .
   Fiecare pas este mai greu pentru mine , cu fiecare clipa imi este mai greu sa ma exprim , cu fiecare lacrima imi schimb gandurile . Nici eu nu stiu ce se intampla cu mine , in mine . Si nimeni nu stie . Este un secret al timpului , al erei . Un secret ce , probabil se va dezbate in viitor...? Un secret care va aparea pe fiecare pagina de ziar , in fiecare zi ? Si pentru toti va fi totul usor , vor stii de ce sa se fereasca , cum sa procedeze , cum sa-si tina sentimentele , faptele in frau ?
   Dar de ce totul peste ani ? De ce nu acum , cand am cea mai mare nevoie de ajutor . Cand inca sunt un copil si nu pot spune toate aceste vorbe , poate neinsemnate , nimanui . Ma destainui eu hartiei si ea mie .  Nu sunt ca altadata , sa fiu intrebata , iar eu sa raspund imediat , fara sa ma deranjeze vreo balbaiala , sa nu-mi pese . Ce se intampla ? Oare cine intelege ce se intampla ?!
   Nu ma ajuta nimeni . Ma simt singura , in nemarginita pustietate . Si ma dor toate si parca simt fiecare bataie , vibratie din corp . Parca acum imi simt sangele cum circula , vad inima zbatandu-se sa iasa din aceasta inchisoare a lumii , a... vietii?
   Sunt o nebuna ? Doar mie mi se intampla asta ? Sau mai sunt si altii ? O , luna , spune-mi ! Imi este asa greu sa inteleg ! Aceasta este maturitatea ? Sunt eu anormala ? O , luna , ajuta-ma ! Ce trebuie sa fac ? Unde trebuie sa plec ? O , luna , fi cu mine ! Sa plang sau sa rad ? O , luna , stii ce greu imi e ? Nu ! Nu stii !
   Dezamagirea curge , precum apa rece dintr-un izvor . Toate greutatile imi cuprind tamplele precum o coroana de ace care imi strapung imaginea asupra prezentului si ma fac sa vad totul pe dos , totul de neinteles . Eu chiar nu stiu cat mai pot sa rezist si vad ca usor , usor , cedez...
   O , luna , roaga-te pentru mine , caci eu nu mai am puterea s-o fac !

Nosce te ipsum

    Stateam in ploaia rece . Asteptam un semn . Ceva magic , oare ? Asteptam sa se intample ceva inexplicabil . Asteptam sa simt cuburi de gheata cazand pe asfalt , care sa-mi spuna ca este totul bine , ca nu trebuie sa ma ingrijorez . Mai voiam ceva . Voiam sa stiu ca eu am legatura cu ploaia , cu dansul ei , cu bratele ei infinite si reci . Voiam sa stiu ca am sentimentele ei , ca gandesc precum ea . Ca am ramas singure , ca dansam . Ca vom fi...prietene ? Asteptam o voce taioasa , care sa-mi rosteasca doar trei cuvinte simple : "Va ploua mereu!" , ca sa ma pot simti in largul meu , ca sa pot rade in timp ce plang de fericire .  Dar unde ar fi acea minune ? De unde ar putea ea veni ? Nu ! Niciodata ! Si stiu ! Suspinand zic : "Ploaia se va opri!" . Rad ironic . Am dreptate . Nu are rost sa mai sper in aceasta viata , lipsita de upovainta , de rabdare. Totusi este un fenomen asa frumos!... Ploua ! Te simti odihnit , renascut . Simti ca incepi o noua viata , diferita....  Totul este doar un vis ! Un vis frumos , intr-adevar . Nu-i asa?

               Ganduri haotice... Noi sperante... Vechi dorinte...

Atat de simplu!

Vreau sa te simt din nou
    Si cu stelele sa fim
Sa ne iubim ca doua fiinte inocente
Si sa inotam in ploaie
Sa-i adapostim stropii in palmele noastre calde
Sa radem impreuna
    Sa ne amuzam chiar si de cel mai mic amanunt .
Simt ca am nevoie de tine sa renasc .
Sa spun lucrurilor pe nume si-apoi sa tac
Si stiu ca imi va fi usor
         Pentru ca iubirea m-ajuta sa trec peste tot .
Tu m-ajuti sa ma pot exprima
In cateva cuvinte sa spun tot ce-mi doresc
Sa pot conversa si cel mai important
  Sa pot sa traiesc .

Poezie moarta ?

Poezia fara gand ,
De mana m-ar apuca ,
La pat statea zacand ,
Caci nimeni n-o iubea . 
De mii si mii de ori , 
Am incercat s-aud 
Dar glasul cel din nori 
M-a facut sa plang. 
Patrund intr-o lume bizara 
Nu stiu ce se intampla cu mine . 
Si strig ca vreau din nou sa fie vara , 
Sa alerg pe ape , cu tine . 
As vrea sa dau timpul inapoi . 
Dar din pacate , nu se poate . 
As vrea sa fiu copil , ca voi .
Dar am ajuns la maturitate . 
Nu-mi imaginez durerea provocata 
De ce-o lasati ?
Poezia a ramas in urma , suparata .
Cu ea nu trebuie sa va jucati . 
Ea insasi e o joaca 
Pe care s-o pastrati 
Si in a voastra soarta 
A va juca puteati ?
Nu fiti tirani , barbari 
Ci luati-o cu voi departe
Si-ai viselor portari 
Sa va dea o parte 
De copilarie .
Sa va dea o parte ,
Una de iubire . 

Vino !

Unde esti ? Vreau sa fii langa mine ! Sa te sarut , sa te ating . Sa-ti simt respiratia rece , odihnita . Sa te strang in brate si sa urcam impreuna pana la cer . Sa alergam printre nori , sa visam . Sa ne iubim , sa ne palpam . Sa exploram lumea impreuna . Sa ne confesam unul altui . Sa-ti spun cele mai ascunse secrete ale mele . Sa devina exoterice in fata ta . La fel si tu ! Sa ma iei si tu in brate . Sa-ti simt iubirea , afectiunea , tandretea ! Oh , mi-e asa usor sa scriu , dar atat de greu sa te am ! Te vreau ! Te ador ! Te iubesc ! Am nevoie de tine ! Am nevoie de respiratia ta , ca sa ma oxigenez ! Am nevoie de tine , ca sa pot trai ! Oriunde ai fi , asculta-mi cuvintele indurerate ! Vino ! Strange-ma ! Ia-ma !Chiar ma constrange viata sa fiu cu tine ... Dar nu pot !

Unde esti , copilarie ?

Ziua a trecut imperceptibil . Parca acum era dimineata si ma trezisem si incepusem un nou capitol . Parca acum eram intristata de vreme , de norii ce se adunam deasupra mea , de copacii stingheri ... Dar acum ma uit pe fereastra si privesc inflacarata in noaptea straina . Conturul naturii de abia se face observat . Luna imi mangaie fata cu razele sale . Dintr-o data devine impecabila , fara cosuri si defectele de care ma plangeam in fiecare zi . Alerg spre oglinda . Dar imi este imposibil sa ma privesc , caci o lumina orbitoare imi ia privirea . Se vede ca regina noptii m-a incarcat cu stralucire . Din cate observ , cred ca se anunta o noapte furtunoasa . Unde sunt stelele ce se ingramadeau pe infinita bolta ,  vara ? Atatea schimbari ! Unde este luceafarul meu , care ma astepta impacient ? A disparut... a plecat ! Unde este veselia teiului din gradina mea ? Unde s-au dus pasarile ce ma trezeau mereu in cantece magnifice ? Unde e soarele , unde sunt zilele de altadata ? Unde esti , Copilarie ?

Delir

Si ma gandeam cum puteam ieri sta pe ganduri
Iar astazi nu mai am rabdare
Si ma gandeam la vremurile bune
Cand eram impreuna
Iar eu ma simteam libera
Si dansam amandoi sub cerul instelat
Sau puteam dansa in ploaie .
Dar astazi nu e ca atunci
A trecut mult timp si vad
Am crescut si m-am schimbat
Cu buretele am stres
Tot ce e frumos si bun
Au ramas doar amintiri
Amintiri , vagi amintiri .
Ochii tai mi amintesc ,
Perfect ! Dar steaua ce-mi orbea privirea ...
E lasata-n urma .
Sunt interesata de prezent .

Nastere

Imi amintesc perfect momentul . Suspinam , plangeam , cresteam usor, usor . Eram acoperita cu o frunza si atat! Nimic mai mult... Era iarna , era singura frunza , era inainte de Craciun , era special , era important . Eu nu sunt nascuta ca tine vara . Eu sunt nascuta in inima gerului , in inima vantului , in inima ninsorii . Eu sunt nascuta cand toata lumea statea in case , in fata focului arzator , profund . Si cand lumea era linistita , eu ma zbateam sa pot iesi mai repede din acea frunza ce mai avea putin si devenea cenusa . Acea frunza vanata , precum buzele mele . Aveam fata precum neaua , eram inghetata , de abia mai puteam sa respir . Tu nu stii cum e . Nu stii ! Tu nu stii nimic . Tu stii sa fi egoist , materialist , profitor , ipocrit . Eu insa stiu sa lupt . Noaptea aceea infernala a insemnat mult pentru mine . Si... nu stiu cum s-a intamplat ! Pentru ca in ciuda acelei nopti , ar trebui sa am suflet de fier . Ar trebui sa nu simt nimic . Sa nu sufar . Sa nu te iubesc . Sa nu ma doara plecarea ta . Sa nu ma doara despartirea . Sa fiu si eu ca tine . Tu sa-mi reprosezi , pe mine sa nu ma intereseze , dar ...as vrea ....

Camuflare

Totul este frumos pentru tine , insa stii prea bine ce ai facut , stii prea bine .... Nu vrei sa-ti recunosti greseala . Si stii cum numesc eu asta ? Lipsa de curaj , lipsa de caracter . Intr-un cuvant , om de nimic . Asta insemni tu acum pentru mine , asta m-ai facut sa vad in tine , sa cred , sa simt .
 
                 Am insa un sentiment ciudat ca , in inima , tot mai exista ceva pentru tine . Tot iti mai este inca o parte dedicata . si incerc sa o dau la o parte . Incerc sa uit . Sa uit tot . Toate amintirile cu tine minunate , oribile , de cosmar . Toate ! Lasa-ma si te rog iesi din viata mea ! Pentru ca eu nu te pot da afara ...Nu ma lasa inima ...

Remuscare tarzie

Un chip cioplit cu grija
La fereastra imi batea
Cerea adapost si
Se vedea: se prefacea.
Insa era perfect !
Nu avea niciun defect !
Ma minuna lumina lui ,
Ma minuna albastrul sau ,
Ma minuna .
Caci era aparte ,
Caci era special.
Dar nu se stie de atunci , unde el a disparut .
A plecat , nu s-a intors si pe mine , m-a durut .
Acum voiam sa-i dau adapost
Dar prea tarziu ! Nu mai cerea .
Ce a fost frumos , a fost !
Nu mai are rost
Remuscarea mea .

Doar o singura data

Ninsoare frumoasa !
Tocmai ieseam din casa ,
Si subit un fulg de nea
Pe nasul rosu se-aseza .

Ma speriasem ! Nu-i nimic !
Tot ce e-n natura trebuie iubit .
Primul fulg , cel rece
Apare-o data si-apoi trece .

Nimeni nu-l va mai vedea
Pana cand iarna ca o stea
Va aparea , inca o data
Si-atunci toti ar vrea pe fereastra , capul sa-l scoata .

Dar pacat ca timpu-i ireversibil
Si tot ce-i minunat si sensibil
Este unic , de necrezut
A aparut o data si-apoi a trecut .

Acea fata ?

Afara ninge si simt
Cum sufletul meu ingheata .
As vrea sa pot minti , sa spun
Ca nu-mi pasa
Dar ma opreste...suferinta
Da ! Chiar ea !
Totul imi pare cunoscut
Dar de fapt peste noapte a aparut .
Nimeni nu stie cand mi-este frica
Nu las sa-mi patrunda nimeni in inima , sa afle cine-i de vina
M-am straduit prea mult sa reusesc
Ca sa las totul sa fie intinat cu rugina .
Oare voi fi apreciata ?
Oare aceste ganduri inseamna ceva?
Ori sunt fata de altadata
Ce de-abia sa vorbeasca ea stia .
A carei teama isi spunea mereu cuvantu-n intuneric
A carei fata mira ochii straini
Al carui suflet traia vesnic
Iar mainile mangaiau ochii blajini .
Acea fata sunt eu ?

Scrisul

Nimic nu ma poate opri sa scriu . Nici o persoana , nici un lucru , nici un fapt .
Scriu cand sunt trista , cand sunt fericita , scriu mereu .
Scriu pentru ca imi place .
Scriu pentru ca asta ma face sa ma simt bine .
Scrisul este o relaxare a mintii , in care nu se regasesc multi .
Se regasesc oamenii cu inima larga , oamenii ce au sentimente . Oamenii ce iubesc , ce sufera , ce trec prin schimbari .
Oameni care au idei . Care sunt inspirati de imprejur : natura , persoane si orice alt lucru cat de mic ar fi .
Scrisul este o confesiune , un prieten . Scrisul este o destainuire .
Scrisul este pretios , asa ca trebuie sa-l folosim cu grija . Este o comoara a sufletului meu .

Panza de paianjen

Incalcita , intortocheata , aspra , impletita . 
Panza de paianjen astepta linistita
Fara sa tresara , fara sa te sperie
Ca tu sa n-o rupi , iar ea sa traiasca . 
Sa stea precum statuia sa vina stapana . 
S-o croiasca mai departe 
Sa fie infinita , 
Sa n-ajunga-ntr-un loc precis 
Sa fie de nedecris .
Pe firele ei slabute , se plimba un paianjen ,
Cu grija sa n-o rupa.
Ca ea de s-ar strica 
Indata el ar cadea ...jos!(pleonasm)
Si va fi totul spulberat . 
Se va termina totul.
Veti ramane doar tu si nimicul.

Razbunare

Ti-a placut cand am ras?
Tu de ce ai plans?
Crezi ca-mi doresc sa te vad suferind
Si suspinand adormind?

Atatea lacrimi mi-ai lasat
Si-ai plecat , nu ti-a pasat
Dar a venit vremea mea
Si voi razbuna plecarea ta .

Infantila cum ma stii
Stiu cum trebuie sa fii
Stiu ce trebuie sa fac
Ca din a ta inchisoare sa scap.

Nu te gandi ca voi sta degeaba
Nu te gandi ca , precum ieri voi spune "La naiba!"
Si voi lasa totul cum iti place tie
Iar mie sa mi se opreasca sangele in vine .

Pentru ca acum inima mea e libera
Iar eu te voi vana precum o vipera
Si nu vei mai fi linistit
Pentru cat eu am suferit.

Utopicul

Asa mic cum era ,
Stia a se catara .
Pacat ca luna de fapt
Era o iluzie , un pacat .

Nu s-a gandit niciodata la ce va urma
Si a plecat increzator cu ideea
Ca intr-o zi va castiga
Si atatea fapturi el va salva !

Dar cand s-ajunga a cazut
Atatea utopii a pierdut !
A-nceput sa planga , dar a ras
Si-atunci luna de picior l-a strans.

Prietenie

Am ajuns la momentul in care nu mai stiu ce se intampla in jurul meu . Lumea ia o intorsatura ciudata , foarte multe schimbari si eu...sunt chiar naucita . Pana acum puteam spune cu usurinta ca am multi prieteni , majoritatea fiind prieteni sinceri , dar a sosit clipa in care sunt eu , pe cont propriu . Mi-am dat seama ca nu mai trebuie sa ma incred in nimeni , pentru ca lumea este materialista si profitoare . Nu neg faptul ca si eu ma aflu prin marea majoritate .  De fapt , fiecare dintre noi are momentele lui de ipocrizie . Declar cu greutate ca sunt dezamagita de cei mai apropiati prieteni si singurii in care mai am incredere sunt parintii mei . Pana la urma scopul meu este sa imi ating idealul , maximul , sa fiu fericita , sanatoasa .Probabil ca prezentul ma face sa gandesc gresit , dar asta este situatia ! Poate ca , in viitor imi voi schimba impresia . Ceea ce ma invata acum viata este ca nu trebuie sa pun suflet si sa fiu pregatita la fiecare pas de parti negative . Pentru ca un caracter puternic si gata sa infrunte orice , trece peste cu facilitate , fara sa-si dea seama . Da ! Poate ca sunt o ciudata !

Inger

Stateam linistita in pat . De abia ma trezisem . Incercam sa-mi deschid usor , usor ochii , ca sa vad cat mai clar . Dar cand am reusit , in fata mi-a aparut un inger . De fapt era un pacatos cu chip de inger . Am ramas muta pe moment pentru ca niciodata nu mai vazusem o asemenea frumusete . Era inedita ! Absolut unica ! Nici acum nu pot sa-mi stapanesc emotiile pe care le-am simtit cand l-am vazut . Dar totul a ramas doar o amintire...De atunci a disparut definitiv , precum o fantasma in negrul noptii . Totusi mi-a oferit un cadou :  un sentiment ciudat . In acea dimineata am simtit ca m-am indragostit , iar acum parca am o teama de a o face din nou . Fata lui perfecta , neatinsa este inca in sufletul meu si nu ma lasa sa am ochi pentru un altul . Dar pana la urma care este scopul in toata aceasta poveste ? El m-a lasat stinghera in mijlocul pustietatii si vad ca nu mai vine inapoi . Oare este si el indragostit ? Oare ii vibreaza in sufletul aceeasi induiosare , aceeasi senzatie ca si mie ? Poate da...dar aparentul nu ma lasa sa cred acest lucru . Am incercat sa-l caut , sa am o dicutie cu el , dar nu a lasat nicio urma . A plecat , exact precum un inger . Si fara sa-i cada vreo pana...Sunt sigura ca daca va continua asa voi ramane singura mereu . Si asta pentru ca ,,ingerul'' acela m-a fermecat profund si inexplicabil!

Visatorul

Eram fericit si mai aveam atat de putin!...Puteam s-ajung la luna . Puteam sa ma destainui ei . Puteam sa vad lumea aceasta minunata , sa veghez fapturile mici si neindreptatite . Dar totul daca intr-adevar era raza lunii . Si parca urcam si parca urcam . Dar lunaticul din mine a vorbit . Si parca dintr-o data visul meu s-a spulberat . Si parca dintr-o data luna a fost lasata in urma . Ma ingrijora starea mea si nimic altceva . Dar totusi un gand rebel dadea inconjurul prin capul meu . Oare este vreun paianjen acolo , la luna , care sa aiba grija de mine ? Care sa ma vegheze asa cum voiam sa-l veghez eu pe el ? Oare daca exista acel paianjen acolo sus , nu mi-a dorit prezenta si m-a facut sa cad , ranind a mea faptura? O , luna , greu e pentr-un visator s-ajunga la tine , in realitate! Greu e pentr-un visator lunatic sa se trezesca jos , ci nu sus , cum ar fi vrut el !

Departe de casa

Am tresarit si m-am uitat la busola

Eram in nord , deprte de tot . 

Nu ma mai innebunea acea corola

Si vedeam gheata sparta pe cate un lot . 

Eschimosii se uitau la mine ,

Se schimonoseau . 

Stiam ca nu este chiar bine ,

Acele fete....chiar ma speriau!

Am scos un urlet , precum lupii-nfometati,

Oare ma ajuta cumva , sa scap?

Ei mai rau alergau , parca disperati !

Sufletul meu a inghetat , sa ma ascund...nu-ncap.

Am inchis ochii ca sa uit totul

Mi-era de dor de acasa si de viata mea normala .

Mi-am imaginat ce frumos era sa fiu acum in locul

Locul de acasa , unde-acum e primavara .

Mama

Chipul perfect ce ma-ncalzeste dimineata.
Ochii ce-mblanzesc raul din mine.
Mama , pentru mine-nseamna viata
Ea imi este alaturi , la rau si la bine.


Buzele suave , rozalii
Obrajii-nbujorati pe piele cafenie 
Zambetul , joaca de copii!
Infantil , dar emana iubire . 


Mama ma linisteste in fiecare zi .
Este ajutorul meu si nu voi regreta .
Cand esti departe acasa vrei sa fii ,
Sa fii cu ea si te va-mbratisa . 

Ciorna

Lumina vesperala imi mangaie obrajii.
Ma rusinez si ei devin ca fragii.
Dar ma gandesc la frigul de afara 
Si toamna parca .... zbiara 
Si cere ajutor , sincer ajutor
Dar iarna nu are suflet ingaduitor . 

Pacat ca ce e frumos trece 

Pacat ca pe vreme rece 

Toata lumea sta in casa 

Si doar priveste din terasa 

Iarna . Anotimpul boreal

Ce la prima vedere pare ireal . 

Cenusa ramane pe cer in urma focului
S-a dus si amintirea locului
Unde infantila cum eram 
Si-atunci stele cautam 
Mi-am gasit un nor,
Un nor calator . 
Asta este ciorna unui visator . 

Confesiune

,,Nu poti impiedica drumul gandurilor , intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux...."Eu? Eu numesc asta remuscare . Oricat ai vrea sa uiti , trecutul e trecut . Eu iau trecutul ca pe prezent , viitor si...trecut . Nu are rost sa stau sa insir mii de cuvinte si sa aberez , nimeni sa nu ma inteleaga si sa fie totul...aiurea .Vreau sa spun lucrurilor pe nume , sa ma exprim cu facilitate . Gandurile sunt intr-adevar remuscari , pentru ca nu poti sa uiti niciodata anumite lucruri care te-au marcat si atunci cand intri in lumea viselor si te arunca in fantastic ganduri pasionale , perfecte , faptul ca nu e realitate te face sa vibrezi , te face sa tremuri , sa ai o oarecare teama , poate sa...suferi . Gandurile nu sunt un ajutor definitiv , ci doar unul temporar . Sa luam un exemplu ! Atunci cand suferi , cand te cuprinde melancolia , cand ti se pare totul pacatos , totul luat din cele mai adanci colturi ale iadului , incerci sa dai la o parte prezentul , sa-ti imaginezi , sa-ti recreezi mintea . Dar cat va tine acest truc ? Nu poti sa te prefaci tot timpul . Stii vorba aceea..."nu sari calul!". Totul are o limita , o limita care in anumite circumstante poate fi intrecuta fara consecinte . Dar niste ganduri , indiferent cat de profunde ar fi , nu te pot sprijini la nesfarsit . La un moment dat , fie ca-ti convine sau nu , realitatea iti va rupe pleoapele .Vreau sa inchei aceasta confesiune prin a-ti da un sfat : "Nu te lasa purtat pe valurile povestilor . Realitatea te urmareste precum pacatul . Incearca sa inveti ca indiferent de imprejurari , viata trebuie luata ca atare , asa cum iti este data."

Melancolie de iarna

Privesc pe geam natura amortita , 
Toamna lasa lacrimi in urma ei ,
Poate ca nu se mai simte iubita , 
Iar eu nu ma mai imbat cu parfumul florilor de tei .


Spun mereu ca ce a fost nu va mai fi ,
Spun mereu ca visul meu se va implini intr-o zi ,
Dar ma doare ca tu nu ma vei mai iubi 
Si eu , de dor ,  voi muri.


Cerul este asa vindicativ!
Eu privesc profundul cenusiu
Sa ma supar? N-am motiv!
Si cu toate astea....Nimic nu mai e viu!


Uimirea imi umple sufletul avida
Parca ma strapunge o sageata 
Iarna a devenit haina 
Uite! Corpul mi-l ingheata !


Ma retrag speriata in fotoliul calduros 
Si incep sa scriu inspirata
De vise . Totul pare asa frumos!
Iar tu , nu ma uiti niciodata .