De mult mi-am dorit sa-ti pot atinge pielea cu buzele aspre , pierdute de timp . De mult mi-am dorit sa te simt langa mine , ca pe un inger din vise . De mult mi-am dorit sa-mi dau seama de perfectiunea ta pe care... nu cred ca o voi descoperi . Si de foarte mult timp mi-am dorit sa pot alege intre mine si tine . Cu sufletul pierd , cu trupul razbesc . Cu inima plang , cu saruturi rad . Imi doresc inca din copilarie , ca in miez de noapte , unicorni fara riduri sa zboare sub bolta trista , uitata . As vrea sa pot macar o clipa sa imbratisez pleoape si sa zambesc ironizand naturi . Probabil ca odinioara aveam sentimente stranii , insa acum sufletul mi-e plin de sadism . Omor clipe si nasc lumi , vieti , cuvinte , trairi , aduc nervi , nenorociri , moarte . Retrage-ti suflarea daca nu ma-ntelegi . Este foarte bine ca pot sa uit de tine , om jalnic cu vibratii profunde si amoroase , ce n-a stiut sa-mi atace trupul insetat de sange si durere , de placere si dorinte ascunse . Am fost constransa de ideea despartirii , dar norii mi-au soptit in fiecare seara ca pot sa domin lumea si sa iti servesc cuvinte fara sens , iar acum sunt in sfarsit stapana pe propriile aripi .

P.S.: Am aberat .