Nastere

Imi amintesc perfect momentul . Suspinam , plangeam , cresteam usor, usor . Eram acoperita cu o frunza si atat! Nimic mai mult... Era iarna , era singura frunza , era inainte de Craciun , era special , era important . Eu nu sunt nascuta ca tine vara . Eu sunt nascuta in inima gerului , in inima vantului , in inima ninsorii . Eu sunt nascuta cand toata lumea statea in case , in fata focului arzator , profund . Si cand lumea era linistita , eu ma zbateam sa pot iesi mai repede din acea frunza ce mai avea putin si devenea cenusa . Acea frunza vanata , precum buzele mele . Aveam fata precum neaua , eram inghetata , de abia mai puteam sa respir . Tu nu stii cum e . Nu stii ! Tu nu stii nimic . Tu stii sa fi egoist , materialist , profitor , ipocrit . Eu insa stiu sa lupt . Noaptea aceea infernala a insemnat mult pentru mine . Si... nu stiu cum s-a intamplat ! Pentru ca in ciuda acelei nopti , ar trebui sa am suflet de fier . Ar trebui sa nu simt nimic . Sa nu sufar . Sa nu te iubesc . Sa nu ma doara plecarea ta . Sa nu ma doara despartirea . Sa fiu si eu ca tine . Tu sa-mi reprosezi , pe mine sa nu ma intereseze , dar ...as vrea ....