Asa mic cum era ,
Stia a se catara .
Pacat ca luna de fapt
Era o iluzie , un pacat .
Nu s-a gandit niciodata la ce va urma
Si a plecat increzator cu ideea
Ca intr-o zi va castiga
Si atatea fapturi el va salva !
Dar cand s-ajunga a cazut
Atatea utopii a pierdut !
A-nceput sa planga , dar a ras
Si-atunci luna de picior l-a strans.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu