Unde esti , copilarie ?

Ziua a trecut imperceptibil . Parca acum era dimineata si ma trezisem si incepusem un nou capitol . Parca acum eram intristata de vreme , de norii ce se adunam deasupra mea , de copacii stingheri ... Dar acum ma uit pe fereastra si privesc inflacarata in noaptea straina . Conturul naturii de abia se face observat . Luna imi mangaie fata cu razele sale . Dintr-o data devine impecabila , fara cosuri si defectele de care ma plangeam in fiecare zi . Alerg spre oglinda . Dar imi este imposibil sa ma privesc , caci o lumina orbitoare imi ia privirea . Se vede ca regina noptii m-a incarcat cu stralucire . Din cate observ , cred ca se anunta o noapte furtunoasa . Unde sunt stelele ce se ingramadeau pe infinita bolta ,  vara ? Atatea schimbari ! Unde este luceafarul meu , care ma astepta impacient ? A disparut... a plecat ! Unde este veselia teiului din gradina mea ? Unde s-au dus pasarile ce ma trezeau mereu in cantece magnifice ? Unde e soarele , unde sunt zilele de altadata ? Unde esti , Copilarie ?