Nosce te ipsum

    Stateam in ploaia rece . Asteptam un semn . Ceva magic , oare ? Asteptam sa se intample ceva inexplicabil . Asteptam sa simt cuburi de gheata cazand pe asfalt , care sa-mi spuna ca este totul bine , ca nu trebuie sa ma ingrijorez . Mai voiam ceva . Voiam sa stiu ca eu am legatura cu ploaia , cu dansul ei , cu bratele ei infinite si reci . Voiam sa stiu ca am sentimentele ei , ca gandesc precum ea . Ca am ramas singure , ca dansam . Ca vom fi...prietene ? Asteptam o voce taioasa , care sa-mi rosteasca doar trei cuvinte simple : "Va ploua mereu!" , ca sa ma pot simti in largul meu , ca sa pot rade in timp ce plang de fericire .  Dar unde ar fi acea minune ? De unde ar putea ea veni ? Nu ! Niciodata ! Si stiu ! Suspinand zic : "Ploaia se va opri!" . Rad ironic . Am dreptate . Nu are rost sa mai sper in aceasta viata , lipsita de upovainta , de rabdare. Totusi este un fenomen asa frumos!... Ploua ! Te simti odihnit , renascut . Simti ca incepi o noua viata , diferita....  Totul este doar un vis ! Un vis frumos , intr-adevar . Nu-i asa?

               Ganduri haotice... Noi sperante... Vechi dorinte...